Îţi scriu prieten drag azi o scrisoare...
Deşi nu te cunosc, mi-eşti ca un frate,
Mă sprijineşti de-acol´din depărtare,
În tot ce faci simt dragostea-arzătoare,
Ce în tăcerea ei, le spune toate.

Mai mult vorbeşte apa din izvoare
Şi lacrima ce cade pe sub gene
Şi mult mai mult cântarea-n adunare,
Genunchi ce se proştern în adorare,
Mai mult chiar decât sangele în vene.

Cine să-mi ştie-amarul şi durerea
Şi cui să-i spun de oful meu de-acum?
Am căutat în oameni mângâierea,
Am alergat, mi-am risipit averea
Şi am găsit doar amăgiri şi fum.

Nu am ştiut că-n lumea trivială,
Eu mă confrunt cu zborul sau declinul,
Am fost zdrobit de sărăcie, boală
Şi am ajuns ca o tipsie goală,
Ca un pocal ce ţine-n el pelinul.

Dar am găsit pe drumul de pierzare,
La o răscruce-un Om cu chipul blând,
Avea-n privirea Lui raze de soare,
Ce răspândeau lumină şi splendoare
Şi am căzut în faţa Lui plângând.

Mi-a spus înduioşat: ”Eu sunt Cristosul,
Ce a murit pe cruce pentru tine!”
O iartă Doamne astăzi păcătosul,
Sunt un pribeag ce a căutat folosul,
Îndură-Te, Te rog, astăzi de mine!

Da, prieten drag, îţi scriu să iei aminte,
Să nu te laşi atras de strălucire,
Căci răul nu-ţi vorbeşte prin cuvinte,
El tace şi aruncă-n tine ţinte,
Prin bani, desfrâu, te-atacă fără ştire.

Sau poate crezi că pentru tine-n viaţă,
Nu se aplică nici-un decalog,
Nu te-amăgi, exista o prefaţă,
Există-un început şi-o dimineaţă
Şi în final de-asemeni, epilog.

13/07/11, Barcelona- Lucica Boltasu